joi, 2 septembrie 2010

Toamna ...

Miroase a toamnă. Un anotimp ce niciodată nu mi-a placut. E trist, dar bogat. Începe şcoala, se vor descoperi genii, e un nou început. Ce ciudat .. cad frunzele, natura moare, ca să apară altele in primavară. Şi, cu toate astea, e un început pentru oameni. O şansa de a se analiza, de a deveni mai buni. Oare mai e posibil?! Apar norii. Nori de diferite forme, unii mai veseli, altii mai îmbufnaţi, care aduc ploaia. Plouă .. să se spele praful si - ce bine ar fii - dacă s-ar spală si răutatea oamenilor, necazurile şi invidia. Ploaia aduce belşug, dar uneori devine aşa de furioasă, vrea să se razbune, biciuieşte tot ce întalneşte în cale. La nevoie, îşi i-a ca aliaţi tunetul şi fulgerul. E frumos să priveşti ploaia şi să-ţi aminteşti momente din viaţă ce te fac să zambeşti. E frumos să adulmeci mirosul de ploaie. E minunat să simţi blândeţea picăturilor pe pielea fină care-şi deschide porii pentru a lasă căldura să pătrundă în interior.